Nota 6
Distributie:
Daniel Day-Lewis… Guido Contini
Marion Cotillard… Luisa Contini
Penélope Cruz … Carla
Nicole Kidman… Claudia
Judi Dench… Lilli
Kate Hudson… Stephanie
Sophia Loren… Mama
Fergie… Saraghina
REPLICA FILM: Nine
Thank you for reminding me I’m not special.
“Nine”-ul lui Rob Marshall castiga cu brio premiul pentru cel mai plictisitor film pe care l-am vazut in acest debut de 2010. Nu mi-am dorit niciodata cu atata ardoare sa se termine un film. Stiu, ar fi trebuit sa fiu extaziat de incredibila performanta data de Daniel Day-Lewis, excelent in a reda tumultul interior al personajului caruia ii da viata. Ei bine stiam ce poate actorul englez, asa ca am sa ma abtin in a cadea pe spate la prima sa grimasa. Filmul e doar unul cu pretentii. Atat.
Parca deja vad scris, “un musical ce transpune extraordinar trairile regizorilor”, acesti futalai cu idei de premarire, aceste genii neintelese care trebuie sa dea cu capul de pragul de sus pentru a invata ce e real si ce nu, ce e permis si ce nu. Iar atunci cand in sfarsit o fac se intreaba de ce nu ii intelegi, de ce nu ii ierti. Ei sunt doar niste copii mai mari… Da, ma refer la legatura personajului nostru cu sotia lui, jucata de ce cea mai tare actrita din film, adevaratul star al peliculei, Marion Cotillard. Tipa asta ravisanta, frantuzoaica, cu a ei dragalasenie infinita, redata extrem de simplu, da totul peste cap si atrage atentia asupra personajului sau mai mult decat i-a permis-o scenariul.
Deja nu ma mai interesa ce se intampla cu regizorul rasfatat, important pentru mine era daca muza se va intoarce la el. Dar nu, nu merita. Tipul s-a plimbat prin bratele, printre picioarele, pe buzele prea multor dame Read the rest of this entry »
Iar eu, ca simplu iubitor de filme, trecut prin sute de experiente dramatice in fata ecranului, imi pun mintea la contributie. Si aceasta “coace” zeci de planuri. Unu, omul a ajuns rau pentru ca a fost abuzat de un tata nepasator, alcoolic, etc.. Am vazut zeci de pelicule de gen. Chiar ma gandeam ca, fara voie, personajul se aseamana cu Michael Jackson. E atat de ciudat si cu o gandire afectata incat nu ai cum sa nu arunci un gand catre King of Pop. In cele din urma realizez ca nu avem de-a face cu acelasi destin. Revenind la ideea initiala, tanarul Nathaniel nu este maltratat de parinte.
Pentru ca, oricat ar parea de neasteptat, “The Soloist” nu este drama hollywood-iana obisnuita. Nu! Este doar o poveste trista spusa pe ritmuri de violoncel sau vioara. Necolorata, lipsita de comunele discursuri inaltatoare care inspira privitorul. E doar istoria unui alt om, spusa calm, sovaielnic, incercand sa redea un dram de speranta spectatorului. Acesta, la fel ca mine, isi va imagina, datorita ritmului scazut, zeci de posibilitati de continuare. Numai ca “The Soloist”, dupa doua ore de tatonare nu da un verdict. Doar ne spune ca povestea merge mai departe. Finalul fericit nu e obligatoriu! Fiecare doarme asa cum isi asterne.
Film de viata, in care Jamie Foxx convinge inca o data ca e actor. Linistit si periculos in acelasi timp, personajul creat de el nu se aseamana, asa cum credeam, cu cel creat de Samuel L. Jackson in “
In 2006 s-au regasit in acest “Tenacious D in The Pick of Destiny”, un road trip plin de aventuri comice, toate pe ritm de rock, of course. Pentru cei neinitiati se ia totul de la zero. Asa aflam ca JB este un pustan talentat care isi doreste cu ardoare sa devina un star, precum idolii care ii impanzesc posterele din camera. Cand tatal sau (Meat Loaf) ii interzice sa cante acest gen agresiv de muzica, total opus ideilor pe are i le-a inoculat, acelea intr-un Iisus, iubire, all the rest, baietelul fuge de acasa si…
Evident cei doi isi incearca norocul, sub numele de Tenacious D, nume provenit din semnele de nastere pe care cei doi le au pe fund. Primul concert nu este unul de amintit. Si cum cei doi traiesc in lumea lor, fara slujba, nu au nici bani. Problema apare cand realizeaza ca trebuie platita chiria speluncii in care locuiesc. Si, dupa cum ii sta bine unei comedii, cei doi pleaca in cautarea succesului. Succesul este sinonim cu Pick of Destiny, o pana de chitara utilizata de cele mai celebre formatii rock din istorie, care il face pe purtatorul ei sa cante “dumnezeieste”.
Afla de la un ciudat, interpretat de Ben Stiller, care este povestea acestei Pick of Destiny, pana provenita din dintele Celui Intunecat, care acum se afla intr-un muzeu al rockului. Evident cei doi planuiesc sa o subtilizeze si, in ritmuri muzicale, si cu ajutorul unui “rapid” Tim Robbins, patrund in muzeu. Cum-necum reusesc sa-si insuseasca pana si, intr-un final apocaliptic, participa la un duel muzical cu Satana, cel care doreste sa-si recapete dintele pierdut.
Nota 7
Filmul e unul siropos! Nu cred ca faptele sa se fi desfasurat cum sunt prezentate dar… Apreciez mesajul cu schimbare lumii, familiea e cea mai importanta si “all that shit”. Muzica intrece orice imaginatie si te face sa plutesti de-a lungul celor 120 de minute. De asemenea, aprofundam destul de mult relatiile cu doua femei importante, Lil Kim si Faith Evans. Personal, mi-o amintesc pe Faith doar cantand melodia “
promovat pe Biggie. Melodia a fost pentru cel care i-a fost sot o scurta perioada de timp.
