Nota 6
REPLICA FILM: Confucius
-
Salut, draga cititorule! Daca esti pentru prima data aici iti uram bun venit. Nu te speria, e un blog cu cele mai noi si cunoscute filme chiar daca titlul despre care te-ai hotarat sa citesti acum nu este unul despre care sa fi auzit prea multe in prealabil. Daca in schimb esti unul dintre vizitatorii fideli ai blogului stii probabil ca periodic am postat aici recenziile unor productii cinematografice asiatice. Cunosti, de asemenea, ca intotdeauna notele au fost unele apreciative, oamenii de film cu ochii oblici dovedindu-se cat se poate de pasionati de munca lor, rezultatele fiind unele cu mult peste medie. Da, urmarim si altceva pentru ca, nu-i asa, o evadare din sindromul Hollywood e oricand binevenita. Astazi a venit din nou randul sa va indemn sa descoperiti una dintre povestile notabile ale istoriei Asiei. Mai devreme sau mai tarziu va veti lovi, de-a lungul existentei voastre, de numele lui Confucius. Ei, filmul care ii poarta numele este poate una dintre cele mai scurte cai de a descoperi cine a fost acesta si cum a reusit sa se faca cunoscut, apreciat, respectat pe tot mapamondul.
Daca ar fi sa caracterizam “Confucius” intr-un singur cuvant acesta ar fi fara indoiala “maret”. Si nu vorbesc doar din punct de vedere vizual, deoarece stiam ca producatorii chinezi acorda atentie sporita detaliilor de gen. Spectatorul face fara stiinta lui o calatorie scurta in timpuri de mult apuse si se transpune cat ai zice peste in batalii memorabile sau intalniri politice de mare efect. Bineinteles la dreapta ii va sta intotdeauna Confucius, interpretat indraznet si credibil de cunoscutul Chow Yun-Fat. Cum era de asteptat personajul ne devine extrem de apropiat de-a lungul povestii.
In debut aflam cum a fost posibila ascensiunea politica a invatatorului. Acesta reuseste datorita calmului si inteligentei sa invinga fara lupta un stat rival. Nu am reusit sa-mi stapanesc zambetul cand Confucius si ai lui au reusit sa sperie cu ajutorul a o suta de care de boi si praful ridicat de acestea o intreaga armata. Ce e hilar e ca, in urma confruntarii inchipuite, Confucius recupereaza de la rivali terenuri pe care statul sau le credea definitiv pierdute. Am notat si am bagat la cap, barbatul care spune Read the rest of this entry »
Revenind la productie, “World Trade Center” nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Poate pentru ca regizorul Oliver Stone si-a dorit prea mult sa redea lucrurile asa cum s-au intamplat? Sau poate pentru ca orice alta abordare ar fi incercat sa scoata in evidenta un eveniment care ar fi putut fi evitat si care, repet, nu a adus nici un beneficu lumii arabe? Am inteles, nu s-a dorit ca masacrul pus la cale de “gasca” lui Bin Laden sa fie scos in relief. E un lucru laudabil! Asa ca nu vedem cum avioanele pline de pasageri strapung turnurile. Pe deasupra, nici urma de terorist in aceasta pelicula. Nici macar o parte din miile de victime…
Avem parte doar de povestea reala a politistilor John McLoughlin si Will Jimeno, doi dintre cei douazeci de supravietuitori care au fost scosi de sub daramaturile celor doua cladiri. Ce au vazut, ce au trait. Nimic mai mult. Cei doi au reusit sa reziste ore in sir acoperiti de bucati de ciment, metal, plastic si moloz, pentru a demonstra ca aceea zi nu a fost neaparat una care a sfarsit o epoca, ci una care se poate identifica cu un nou inceput. A solidaritatii.
Ei, in filmul de fata nu-l pot judeca obiectiv. Una la mana pentru ca interpreteaza rolul unui “erou” adevarat, care, apropo, apare in scenele de la final. Doi la mana, pentru ca in 90 % din film sta in aceeasi pozitie, culcat pe o parte, incercand sa redea cat mai bine starile prin care trece personajul tintuit de greutati. Durere, speranta, iubire, tristete, impacare… Senzatii nu atat de greu de redat datorita contextului.
